Zi de durere pentru familia și apropiații lui Alin Mario Berinde, adolescentul de 15 ani ucis în Timiș. Astăzi, la înmormântare, comunitatea din Cenei s-a adunat în număr mare pentru a-l conduce pe ultimul drum, într-o atmosferă apăsătoare, fără vorbe mari, doar cu lacrimi și liniște grea.

Cortejul funerar și participarea tatălui, sub escortă

Deși inițial nu era clar dacă va primi acordul, tatăl lui Alin a avut voie să participe la ceremonie, fiind adus la capelă sub escortă. Bărbatul se află încarcerat și este cercetat penal pentru furt, precum și pentru participație improprie la acces ilegal într-un sistem informatic și la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos. Din considerente de siguranță, transferul s-a făcut controlat, cu sprijinul patrulei S.A.S.S., astfel încât să-și poată lua rămas-bun de la fiu.

Trupul neînsuflețit al adolescentului a fost depus încă de ieri la capela din sat, unde rudele și prietenii au vegheat în tăcere. Astăzi, însoțit de cadrele de ordine, tatăl a ajuns la catafalc, sprijinit la fiecare pas. Durerea lui a rupt tăcerea încăperii, transformând clipa în una greu de cuprins în cuvinte.

Durerea familiei și reacția comunității

În urmă cu o zi, mama adolescentului izbucnise în plâns la capelă; astăzi, suferința tatălui a răsunat la fel de puternic. În sat, oamenii au aprins lumânări și au lăsat coroane, încercând să-și arate compasiunea. Mulți îl știau pe Mario drept un copil liniștit, iar vestea morții lui – provocată, potrivit anchetei, de minori pe care el îi considera prieteni – a zguduit întreaga comunitate.

„Mario! Mario! Unde ești, Mario? Mario, unde ești, de ce m-ai lăsat, Mario?! Nu cred… Mario, unde ești, Mario?! Nu mai pot… nu vreau… nu mai pot, Mario!”

Imaginile de la capelă surprind un părinte copleșit, cu privirea coborâtă spre pământ, abia putându-și ține echilibrul. Membrii S.A.S.S. l-au însoțit până în dreptul sicriului, unde a rămas preț de minute îndelungate, în liniște, cu mâna strânsă pe marginea rece a lemnului. În jur, rudele s-au rugat, iar câțiva colegi ai lui Mario au lăsat bilețele și fotografii.

Atmosfera a rămas tensionată, pe fundalul discuțiilor despre posibila eliberare a tatălui în perioada următoare. În spațiul public s-au vehiculat scenarii privind o eventuală răzbunare; autoritățile tratează astfel de informații cu prudență, prioritatea rămânând desfășurarea corectă a anchetei și menținerea ordinii. Familia a cerut, în schimb, respect și discreție în aceste ore grele.

La ieșirea din capelă, sunetul clopotelor a anunțat pornirea alaiului funerar. Apropiații au purtat coroanele, iar tinerii din sat au adunat flori albe. Plânsul s-a amestecat cu rugăciunile, în timp ce preotul a rostit scurte cuvinte de mângâiere, fără patos, fără promisiuni – doar cu îndemnul la liniște și cumpătare.

Înmormântarea are loc la cimitirul din localitate, la scurt timp după priveghiul de la capelă. Drumul dintre cele două locuri e scurt, dar astăzi pare nesfârșit pentru cei care îl iubeau pe Mario.