Am intrat într-o florărie ca să cumpăr buchete pentru soția și fiica mea. Tocmai alesesem unul, când am observat un bătrân la intrare.

Un pardesiu demodat, pantaloni călcați la dungă, pantofi, sub pardesiu o cămașă simplă.

Nu arăta ca un om fără adăpost. Era doar sărac. Dar în același timp, uimitor de îngrijit și demn.

O vânzătoare tânără s-a apropiat de bătrân. Nici măcar nu s-a uitat la el, a început imediat să vorbească:

— Ce stai aici, moșule? Îi încurci pe clienți.

Bătrânul nu a protestat, ci a spus încet:

— Iertați-mă, domnișoară… Cât costă o crenguță de mimoză?

Vânzătoarea, obraznică, i-a vândut o crenguță ruptă de mimoză: nu m-am putut abține și am decis să-l ajut pe bătrân.

Fata a spus iritată:

— Ce, ai înnebunit? Văd bine că n-ai bani. De ce mai întrebi?

Bătrânul a scos din buzunar trei bancnote mototolite de câte zece euro și a întrebat cu grijă:

— Poate găsiți ceva pentru treizeci?

Vânzătoarea s-a uitat la bani, a zâmbit batjocoritor, a scos din coș un fir de mimoză aproape uscat — rupt, ofilit.

— Uite, ia-l. Și pleacă de aici.

Bătrânul a luat cu grijă crenguța, apoi a încercat gânditor să o îndrepte. În acel moment am observat cum o lacrimă i-a coborât pe obraz, iar pe chipul lui s-a citit o asemenea disperare, încât m-a durut sufletul.

Mi s-a părut nedrept ce i s-a întâmplat acestui bătrân, așa că am decis să-i dau o lecție acelei vânzătoare obraznice și lipsite de bun-simț.

Continuarea în primul comentariu👇👇

Vânzătoarea obraznică i-a vândut bătrânului o crenguță ruptă de mimoză: nu m-am putut abține și am decis să-l ajut pe bătrân.

M-am apropiat de vânzătoare, simțind cum mă cuprinde furia:

— Tu îți dai seama ce faci?

Ea s-a întors și s-a uitat la mine, fața i s-a făcut palidă. A tăcut.

— Cât costă tot coșul? — am întrebat-o.

— Ce?.. Păi, cam două sute de euro, cred, — a mormăit ea.

Am scos banii, i-am întins și am luat coșul cu buchetele, pe care i l-am oferit bătrânului.

— Poftiți, luați-l. Meritați. Felicitați-vă soția.

Bătrânul a rămas pe loc, nevenindu-i să creadă. A zâmbit timid. Lacrimile curgeau, dar el continua să strângă în mâini acea crenguță ruptă.

— Haideți cu mine, — i-am spus.

Am intrat într-un magazin din apropiere. Am cumpărat un tort și o sticlă de vin bun.

Bătrânul stătea încă ținând în mână acel buchet.

— Bunicule, — i-am spus, — Nu vă întristați. Eu am bani. Dumneavoastră aveți o soție iubită. Faceți-i o bucurie.

El a dat din cap, neputându-și stăpâni lacrimile.

— Suntem împreună de patruzeci și cinci de ani… E bolnavă… Dar cum să vin fără flori de ziua ei? Îți mulțumesc, fiule…