Probleme mari pentru o femeie care a lucrat 13 ani ca badantă în Italia și a revenit în țară după ce una dintre fiice i-a murit.

Doamna Aurelia spune că în această perioadă s-a înstrăinat de cei dragi pierzând mult mai mult decât a câștigat. Femeia mai susține că în prezent se chinuie să-și găsească loc de muncă în România pentru a se putea întreține.

Multe femei din România pleacă în Italia pentru a munci ca badante, în speranța că-și vor putea ajuta familiile, ca aceștia să ducă o viață fără lipsuri. Din nefericire, o astfel de situație aduce cu sine înstrăinarea de cei dragi și o singurătate profundă, pe care nici măcar scurtele vizite în țara natală nu o poate alina pe deplin, potrivit Gândul.

Probleme pentru o femeie care a lucrat 13 ani ca badantă în Italia
Aurelia, o badantă care a muncit ani de zile în Italia, pentru a putea oferi familiei din România un trai mai bun, a dezvăluit suferința și dorul prin care a trecut, departe de cei dragi, dar și tragedia, fără margini, care a făcut-o să revină definitiv în țară.

Femeia a muncit 13 ani în Italia, ca badantă, dar a trebuit să revină definitiv în țară, după ce una dintre fiice a murit într-un accident rutier. În prezent, românca se străduiește să-și găsească un loc de muncă în țară, pentru a avea grijă de cele două nepoțele care au rămas fără mamă la vârste extrem de fragede.

„Sunt o ex-badantă, am lucrat 13 ani în Italia. Un mare necaz m-a făcut să mă întorc acasă definitiv, moartea unei fiice. Am rămas definitiv să cresc două nepoțele gemene. În Italia am lucrat și cu contract, și fără contract, în Sicilia, unde știți cum se plătește”, și-a început Aurelia confesiunea.

Aurelia a mărturisit că, pe vremea când muncea în Italia, putea veni acasă o singură dată pe an, iar în acele momente realiza că îndepărtarea de familie și apropiați o făcea să se simtă ca o străină în propria-i țară.

„Când eram în Italia sufeream îngrozitor, când erau sărbători și nu eram aproape de cei dragi. Mergeam odată pe an acasă, iar în fiecare concediu vecinii sau prietenii mă întrebau când pleci? Nimeni nu m-a întrebat dacă m-am întors definitiv. Mă simțeam ca o străină, copiii la casele lor, oamenii nu mai erau aceiași. Ăsta este rezultatul îndepărtării de casă, prețul străinătății. Unele din voi poate ați fost mai norocoase, ați avut familia lângă voi”, a mărturisit femeia.

Și cei dragi au dezamăgit-o

Privind în urmă, Aurelia s-a gândit la toate momentele frumoase importante de la care a lipsit, fiind departe de casă, dar și la moartea părinților ei și apoi a fiicei sale, tragedie care a îngenuncheat-o.

„Cu anii petrecuți departe am pierdut multe momente frumoase, pe care nu le putem aduce înapoi, și chiar persoane dragi, în cazul meu părinții și fiica, toți trei în zile de sărbători, trei înmormântări în trei ani”, mai spune doamna Aurelia.

În prezent, pentru ea nimic nu mai este ca înainte, dar cel mai mult o doare atunci când este judecată de cei dragi, nu de străini, lucru cu care s-a obișnuit de-altfel.

„Atunci când o persoană apropiată îți reproșează: «Ce-ai făcut pentru mine?», simți că-ți cade cerul asupra ta. Ei uită că le trimiteai colete, bani și că tu, dragă badantă, nu mâncai, nu dormeai și așteptai momentul ca ei să primească coletul să-i auzi ce fericiți erau de cele trimise sau de bani”, povestește cu regret femeia.

Concluzia este că traiul și munca în Italia a adus numai probleme pentru Aurelia, o femeie care a lucrat 13 ani ca badantă în Italia, ca să-și ajute familia.