Căpitana de poliție a orașului București, Sara Ionescu, se întorcea acasă cu un taxi. Șoferul taxiului nu avea nicio idee că femeia așezată pe bancheta din spate nu era doar o femeie obișnuită, ci o căpitană de poliție cu rang înalt. Sara purta o rochie roșie simplă și arăta ca orice civil de rând.

Era în concediu și mergea acasă pentru a participa la nunta fratelui ei. Sara hotărâse că va merge la nuntă nu ca ofițer de poliție, ci pur și simplu ca soră. În timp ce mergeau, șoferul i-a spus:

— Doamnă, merg pe drumul ăsta special pentru dumneavoastră. Altfel, de obicei nu-l folosesc.

Căpitana Sara Ionescu l-a întrebat:

— Dar de ce, frate? Ce e în neregulă cu drumul acesta?

Taximetristul a oftat și a răspuns:

— Doamnă, pe drumul ăsta stau mereu niște polițiști. Un plutonier din zonă dă amenzi fără motiv și scoate bani de la taximetriști, chiar și când n-au greșit cu nimic. Și dacă cineva îndrăznește să-i răspundă, îl mai și bate. Nu știu ce mi-e scris azi. Ferească Dumnezeu să dau peste el chiar acum, că sigur mă lasă fără bani, deși n-am făcut nimic.

Sara a gândit în sinea ei: „Oare chiar e adevărat ce spune omul ăsta? Chiar face lucruri atât de urâte plutonierul din sectorul ăsta?”

După ce au mers puțin, l-a văzut pe plutonierul Toma Dănescu stând pe marginea drumului cu alți colegi, oprind mașini pentru control. Când taxiul a ajuns în dreptul lor, plutonierul a făcut semn să tragă pe dreapta.

Plutonierul a spus nervos:

— Hei, taximetristule, jos din mașină! Crezi că ești stăpân pe șosea, mergând cu viteza asta? Nu ți-e frică de lege? Hai, amendă de 2.500 de lei pe loc!

Spunând asta, a scos carnetul de amenzi. Șoferul, Mihai, s-a speriat și a zis:

— Domnule polițist, n-am încălcat nicio regulă. De ce îmi dați amendă? Vă rog, nu faceți asta. N-am greșit cu nimic și nu am atâția bani. De unde să vă dau 2.500 de lei?

Auzind asta, plutonierul s-a enervat și mai tare și a ridicat vocea:

— Nu comenta cu mine! Dacă n-ai bani, de ce mai conduci taxiul? Hai, repede, actele la control! Sau ce, e furată mașina?

Mihai a scos repede toate actele. Erau în perfectă regulă. Totul era corect. Dar plutonierul a spus în continuare:

— Actele sunt bune, dar tot trebuie să plătești amenda. Dă-mi 2.500 de lei acum sau măcar 1.500 de lei, altfel îți confisc taxiul pe loc.

Sara Ionescu stătea în apropiere și observa totul cu atenție. A văzut cum plutonierul îl hărțuia pe un taximetrist sărac și muncitor, fără niciun motiv, încercând să-i scoată bani. Deși era furioasă, a rămas calmă, hotărâtă să afle tot adevărul înainte să acționeze.

Taximetristul i-a spus plutonierului:

— Domnule, de unde să scot atâția bani? Am câștigat azi doar 250 de lei. Cum să vă dau 1.500? Vă rog, lăsați-mă să plec. Am copii mici. Sunt un om sărac. Muncesc toată ziua ca să-mi hrănesc familia. Vă rog, aveți milă.

Dar plutonierul nu a avut nicio milă. A explodat de furie. L-a apucat pe șofer de guler, l-a împins și a strigat:

— Dacă n-ai bani, de ce mai conduci taxiul? E drumul lu’ tac-tu de mergi așa? Și mai ai și tupeu să-mi răspunzi! Hai, că te duc eu la secție să te învăț minte!

Atunci, căpitana Sara nu s-a mai putut abține. A pășit înainte, s-a pus în fața plutonierului și a spus:

— Plutonier, ceea ce faceți este complet greșit. Omul nu a încălcat nicio regulă. De ce îl amendați? În plus, l-ați agresat fizic. Asta e încălcarea legii și a drepturilor unui cetățean. Nu aveți dreptul să oprimați un om simplu în felul acesta. Lăsați-l să plece.

Plutonierul a întors capul spre ea și a măsurat-o din priviri. A zâmbit strâmb, plin de dispreț.

— Și dumneata cine mai ești? Avocată? Sau vreo rudă de-a lui? Vezi-ți de treabă, doamnă, că nu te privește.

Sara nu a ridicat vocea. A respirat adânc. În jur, oamenii începeau să se oprească. Unii filmau cu telefonul. Alții șopteau între ei.

— Mă privește, a spus ea calm. Pentru că legea trebuie respectată de toți. Mai ales de cei care o aplică.

Advertisements

Plutonierul a râs scurt.

— Hai, lasă-mă cu lecțiile tale. Dă-te la o parte!

Atunci Sara a scos încet legitimația din geantă și a deschis-o larg, în fața tuturor.

— Căpitan de poliție Sara Ionescu, Inspectoratul General, a spus clar.

Liniște.

Plutonierul a încremenit. Fața i s-a albit. Colegii lui s-au uitat unul la altul, încurcați. Mihai, taximetristul, nu înțelegea ce se întâmplă. Se uita ba la ea, ba la plutonier.

— Doamnă… eu… n-am știut… a bâiguit plutonierul.

— Știu, a spus Sara. Exact asta e problema. Faceți ce faceți pentru că credeți că nimeni nu vede. Dar vede Dumnezeu, vede omul și, din păcate pentru dumneavoastră, văd și eu.

A cerut prin stație sprijin. În câteva minute, au apărut alte mașini de poliție. Un comisar a coborât și, după ce a ascultat totul și a văzut filmările oamenilor, a înțeles situația.

Plutonierul a fost încătușat chiar acolo, pe marginea drumului, sub privirile tuturor. Pentru luare de mită, abuz în serviciu și agresiune.

Mihai tremura. Nu de frică. De ușurare.

— Doamnă… nu știu cum să vă mulțumesc, a spus el cu lacrimi în ochi.

Sara i-a pus o mână pe umăr.

— Mulțumește-i lui Dumnezeu că ai avut curaj să spui adevărul. Și să nu mai taci niciodată când ești nedreptățit.

Apoi a urcat din nou în taxi.

— Unde mergem? a întrebat Mihai.

— Acasă, a zâmbit ea. Azi e o zi mare în familie.

Pe drum, Mihai conducea mai drept ca niciodată. Pentru prima dată după mult timp, simțea că legea chiar îl apără.

Când au ajuns, Sara i-a plătit cursa și i-a lăsat un bacșiș generos.

— Pentru copii, a spus simplu.

Mihai a rămas privind-o cum pleacă. Nu ca pe o căpitană de poliție. Ci ca pe un om drept.

Iar a doua zi, la nuntă, Sara a dansat, a râs și a fost doar soră. Dar undeva, pe o stradă din București, un om simplu știa că există speranță. Pentru că uneori, dreptatea chiar ajunge la timp