Cătălin Măruță atrage atenția asupra unei probleme majore din sistemul sanitar românesc: diferențele semnificative dintre spitalele din marile orașe și cele din localitățile mici, care pot influența direct șansele de supraviețuire ale pacienților în situații critice.
Declarațiile au fost făcute în cadrul unui podcast realizat de Ionela Năstase, unde s-a discutat pe larg despre infrastructura medicală și accesul inegal la tratamente esențiale.
Acces inegal la tratament medical în România
Cătălin Măruță a subliniat că în marile centre urbane spitalele sunt dotate cu aparatură modernă și echipe medicale specializate, capabile să intervină rapid în cazuri de urgență.
În schimb, în numeroase orașe mici, pacienții se confruntă cu lipsa unor servicii esențiale, fiind adesea transferați către spitale universitare din alte localități.
Această diferență devine critică în cazuri precum infarctul, unde fiecare minut poate face diferența dintre viață și moarte.
„Fiecare minut contează” în urgențele cardiace
În intervențiile de urgență, timpul de reacție este esențial. Atunci când un spital local nu poate asigura tratamentul necesar, pacienții depind de ambulanțe și de distanța până la centrele medicale mari.
Măruță a explicat că în multe situații, bolnavii trebuie transportați rapid către spitale din orașe precum București, iar șansele lor depind de rapiditatea intervenției pe traseu.
Acest „pariu cu timpul” devine un factor decisiv în evoluția pacienților.
Critici privind infrastructura spitalelor din România
Prezentatorul a atras atenția și asupra stării actuale a multor unități medicale, care funcționează în clădiri vechi, construite în urmă cu zeci de ani.
Acestea prezintă probleme precum:
- circuite medicale depășite
- dificultăți de igienizare
- lipsa spațiilor pentru echipamente moderne
- necesitatea reparațiilor frecvente, dar insuficiente
În opinia sa, aceste „cârpeli” nu rezolvă problemele structurale ale sistemului.
Nevoia de investiții și spitale noi
Mesajul transmis de Cătălin Măruță vizează necesitatea unor investiții majore în infrastructura medicală și a unei strategii pe termen lung.
El consideră că România are nevoie de spitale noi, modernizate, și de o distribuție mai echilibrată a serviciilor medicale pe teritoriul țării.
Fără aceste schimbări, pacienții din orașele mici vor continua să depindă de transferuri rapide către centrele mari.
Sistem medical inegal după 35 de ani de la Revoluție
Măruță a subliniat că, la mai bine de trei decenii de la schimbările din 1989, accesul la servicii medicale nu ar trebui să mai fie influențat de zona în care locuiești.
El consideră că dotările moderne și echipele medicale bine pregătite ar trebui să fie standard în toate spitalele, indiferent de dimensiunea orașului.
Concluzie
Declarațiile lui Cătălin Măruță readuc în discuție o problemă structurală a sistemului sanitar românesc: inegalitatea accesului la tratament medical. În lipsa unor investiții consistente și a unei reforme reale, diferențele dintre spitale continuă să influențeze direct șansele de viață ale pacienților.
