Contextul a reaprins comparațiile cu pandemia de COVID-19, însă specialiștii subliniază că vorbim despre agenți patogeni foarte diferiți și despre riscuri epidemiologice distincte.

Hantavirusul reprezintă un grup de virusuri transmise preponderent de rozătoare sălbatice sau sinantrope. Expunerea are loc, în principal, prin inhalarea particulelor contaminate provenite din urină, fecale sau salivă de rozătoare, ori prin contact direct cu acestea. În funcție de regiune, infecția poate genera sindrom febril cu afectare renală sau o formă respiratorie severă. Spre deosebire, COVID-19 este produs de un coronavirus cu transmitere aeriană eficientă de la om la om și cu potențial clar de răspândire comunitară.

Transmitere, contagiozitate și tabloul clinic

Diferența-cheie este modul de răspândire. În cazul hantavirusului, rezervoarele sunt rozătoarele; transmiterea interumană nu este tipică și, acolo unde a fost semnalată, a rămas rară și limitată. Prin urmare, focarele tind să fie izolate și legate de o sursă de mediu. La COVID-19, în schimb, lanțul de transmitere se întreține în comunitate, ceea ce a favorizat extinderea rapidă la scară globală.

Debutul infecției cu hantavirus seamănă, în primele zile, cu o viroză: febră, cefalee, dureri musculare, tulburări digestive. Evoluția poate fi către insuficiență renală sau către o formă pulmonară cu dispnee accentuată. Unele manifestări pot deveni severe, motiv pentru care prezentarea la medic este esențială dacă apar dificultăți de respirație, scăderea diurezei, confuzie sau semne de deshidratare. La COVID-19, frecvența afectării respiratorii și capacitatea virusului de a se transmite presimptomatic au jucat un rol major în amploarea pandemiei.

De ce nu se conturează o nouă pandemie

Medicii nu se așteaptă la o nouă pandemie provocată de hantavirus deoarece dinamica epidemiologică este fundamental diferită de cea a SARS-CoV-2. Fără o transmitere susținută între persoane, un astfel de virus are un potențial epidemic mult mai mic. Focarele apar, de regulă, în contexte de expunere la mediu (depozite, cabane, spații prost ventilate, lucrul în zone cu infestare de rozătoare) și pot fi limitate prin măsuri clasice de sănătate publică: igienă, aerisire, deratizare și echipament de protecție la curățenie.

În plus, identificarea rapidă a cazurilor și izolarea factorului de mediu reduc mult riscul extinderii. Chiar dacă formele clinice pot varia în intensitate, lipsa unei transmisibilități comunitare eficiente diferențiază ferm hantavirusul de COVID-19. Specialiștii recomandă prudență, nu panică: informare corectă, limitarea contactului cu rozătoarele și anunțarea medicului la apariția simptomelor compatibile după o potențială expunere.

În practică, prevenția începe acasă și la locul de muncă: manipularea cu grijă a materialelor potențial contaminate, curățarea umedă (nu prin măturat uscat sau suflat, care poate antrena particule în aer), purtarea de mănuși și mască atunci când se igienizează spații închise frecventate de rozătoare și depozitarea alimentelor în recipiente etanșe. Evitarea sursei scade considerabil probabilitatea îmbolnăvirii.

În cazul cazurilor raportate la bordul vasului de croazieră Hondius, accentul rămâne pe identificarea circumstanțelor de expunere și pe monitorizarea clinică a persoanelor afectate. Pentru publicul larg, riscul cotidian este redus în absența contactului cu rozătoare, iar informațiile utile sunt cele despre igienă, ventilație și controlul dăunătorilor – măsuri simple, dar cu efect direct asupra siguranței personale.