Dorobanțu, câștigătorul sezonului 4 al emisiunii „Casa iubirii”, a rememorat public episoade dureroase din copilărie, vorbind despre absența tatălui și despre felul în care această lipsă i-a marcat anii de formare. Mărturisirile au fost făcute în emisiunea prezentată de Mihai Ghiță, acolo unde tânărul a ales să își pună trăirile „pe tavă”.

Potrivit spuselor sale, relația cu tatăl a fost aproape inexistentă încă dinainte de nașterea lui. Dorobanțu povestește că mama sa l-ar fi surprins pe partenerul ei înșelând, iar de atunci drumurile lor s-au despărțit. Tatăl, stabilit ulterior în Austria, ar fi rămas la distanță, fără să întrețină o legătură constantă cu fiul.

Dorobanțu s-a simțit „abandonat” de tată

Tânărul a descris, în cuvinte simple și ferme, sentimentul de gol lăsat de figura paternă. A explicat că tatăl trăiește de mulți ani în străinătate și că nu a simțit sprijinul acestuia nici măcar sub forma unui mesaj sau a unui gest mărunt.

„Tatăl meu este în Austria, lucrează acolo. Este în concubinaj cu o doamnă pe care am cunoscut-o. S-a stabilit de mulți ani în Austria. Nu am ținut legătura cu el, nu a fost lângă mine nici măcar cu o vorbă, nici măcar cu o atenție sau un cadou,”

Relatarea a continuat cu unul dintre momentele care, spune el, i-au definit copilăria: episodul de dinaintea nașterii, când mama l-ar fi surprins pe tată alături de vecină. De aici, a rămas cu senzația că nu contează pentru omul de la care ar fi așteptat protecție.

„Înainte cu 5 luni să mă nasc, mama l-a prins pe tatăl meu în pat cu vecina. M-am simțit abandonat, ca și cum nu existam pentru el. A plecat în Austria după ce s-a despărțit de femeia cu care a înșelat-o pe mama și cu care are un copil”.

„Abandonul” despre care vorbește Dorobanțu nu este doar un cuvânt tare, ci o stare cu care spune că a trăit mult timp. Totuși, maturizarea l-a ajutat să-și așeze emoțiile și să privească prezentul cu mai multă împăcare.

Documente, tăceri și rolul dublu al mamei

Un detaliu care îl rănește, mărturisește el, se regăsește chiar în actele sale: la rubrica destinată paternității, nu apare un nume. Imaginea golului de pe hârtie a fost dublată, în viața de zi cu zi, de golul emoțional pe care l-a resimțit ani la rând.

„La numele tatălui în certificat e o linie. Acum nu mai am nici o treabă. Mergeam acasă și o vedeam pe mama care era și mamă și tată”.

În prezent, Dorobanțu spune că povara s-a mai ușurat. Recunoaște meritele mamei, pe care o descrie ca pe un sprijin constant, capabil să umple lipsurile lăsate de dispariția tatălui din peisajul familial. În același timp, tânărul își păstrează demnitatea, alegând să vorbească deschis, dar fără reproșuri răsunătoare.

Mărturisirile lui Dorobanțu aduc în prim-plan o realitate trăită de mulți copii și adolescenți: impactul pe termen lung al absenței părintelui și modul în care o figură maternă puternică poate reclădi încrederea. Pentru unii dintre cei care îl urmăresc, aceste cuvinte pot funcționa drept oglindă, pentru alții, ca prilej de reflecție asupra așteptărilor și responsabilităților dintr-o familie.