Durere fără margini la o ceremonie funerară din Middlesbrough, North Yorkshire: un bărbat de 61 de ani, Norman, s-a prăbușit în timpul slujbei organizate pentru fiul său, David Beilicki, și a murit ulterior la spital. Familia spune că totul s-a petrecut în câteva clipe, în timp ce sicriul era adus în capelă, iar medicii chemați de urgență nu au mai reușit să îi salveze viața.RECLAMA

Un tată s-a stins la slujba fiului său

Ceremonia de adio a avut loc la Capela Sfântul Beda, într-o atmosferă deja încărcată de doliu. Norman, tată a șapte copii, a căzut la pământ în timp ce își conducea copilul pe ultimul drum. Echipajele medicale au intervenit rapid și l-au transportat la un spital din apropiere, însă eforturile de resuscitare au fost zadarnice.RECLAMA

Rudele cred că bărbatul a suferit un stop cardiac, pe fondul suferinței uriașe trăite în acele momente. „Cauza” la care se raportează toți apropiații este aceeași: inima frântă. Potrivit familiei, Norman nu era cunoscut cu afecțiuni cardiace anterioare.

Fiul său, David Beilicki, murise pe 31 iulie, după ce se confruntase de multă vreme cu dependența de droguri. A fost găsit fără suflare pe canapea de un membru al familiei, veste care a zguduit pe toată lumea. Pentru cei apropiați, ceremonia de la Middlesbrough a devenit, pe neașteptate, începutul unei noi tragedii.

Familia, cuprinsă de șoc și neputință

Chantelle Beilicki, fiica lui Norman, descrie orele de după prăbușirea tatălui ca pe un șir de clipe ireal de grele. Ea spune că nu își poate imagina cum a fost posibil ca o familie deja lovită de moartea lui David să mai suporte încă o pierdere, chiar în mijlocul slujbei.

„A fost atât de traumatizant. Nu te-ai gândi vreodată că s-ar putea întâmpla așa ceva, nu ai putea să scrii asta. Când am intrat în capelă și ne-am așezat, m-am uitat în jur și am întrebat «unde e tata?». Cred că trebuie să fi murit de inimă frântă. Cred că a fost prea mult să vadă toată familia împreună așa.”

Despre Norman, apropiații își amintesc că era un boxer pasionat și îi antrena adesea pe alții, găsind în sport o formă de disciplină și echilibru. Îl descriu ca pe un om cu gesturi calde, implicat, prezent în viața copiilor și a nepoților.

„Copiii mei sunt devastați. Tot locul nu mai este la fel fără el. Avea o inimă mare cât oceanul. Ne este atât de dor de el.”

În urma dublului necaz, familia rămâne să gestioneze durerea și toate cele necesare după pierderea a două vieți atât de apropiate. Prietenii și cunoscuții vorbesc despre un tată dedicat și un fiu iubit, iar amintirile lor conturează imaginea a două destine strâns legate, separate în mod tulburător în aceeași perioadă.