Într-o perioadă în care vocile publice se schimbă rapid, iar analizele serioase sunt tot mai greu de ținut minte de la o zi la alta, numele lui Mircea Coșea a rămas, ani la rând, un reper pentru cei care au vrut să înțeleagă economia fără să o reducă la slogane. Tocmai de aceea, zilele acestea au adus o liniște ciudată în jurul unui om obișnuit să fie prezent: la catedră, în dezbateri și în spațiul public.

În spatele aparițiilor sale, a existat mereu o combinație rară: rigoare academică și instinct pentru ceea ce se întâmplă „în teren”. Iar când un astfel de profil se retrage brusc din ritmul obișnuit, rămân întrebările: ce a mai apucat să transmită, ce a considerat important, ce a ales să lase în urmă ca mesaj final.

Un ultim volum și o carieră între catedră și politică
Cu doar câteva zile înainte ca atenția publică să se mute, discret, de la analize la îngrijorare, Mircea Coșea a lansat volumul „Jurnal pe frontul războiului comercial. Studii și analize economice”, pe 6 decembrie 2025. Cartea adună studii și interpretări despre evoluțiile economice și despre tensiunile comerciale internaționale — un subiect care, pentru el, nu a fost niciodată doar statistică, ci semnal de alarmă.

În mediul universitar, a fost profesor la Academia de Studii Economice din București din 1995, iar activitatea sa s-a concretizat în manuale, volume de specialitate și articole publicate atât în România, cât și în afara țării. Pentru generații întregi, prezența lui nu a însemnat doar informație, ci o anumită disciplină a ideilor: să susții ceea ce spui, să compari, să verifici, să nu te lași prins în entuziasm ieftin.

După 1990, traseul său a intrat și în zona politică. A fost membru PDSR în perioada 1990–1997, iar în iunie 1997 s-a aflat printre fondatorii partidului Alianța pentru România (APR), alături de Theodor Meleșcanu și Iosif Boda. În 2002, după fuziunea APR cu PNL, a continuat activitatea politică în cadrul liberalilor.

O altă latură, mai puțin discutată, a fost cea de diplomație parlamentară: între 1996–2000 a fost membru în grupul de prietenie cu Republica Franceză – Adunarea Națională, iar în perioada 2004–2008 a făcut parte din grupurile de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg, Japonia și Republica Populară Chineză. Pentru cine știe mecanismele din spatele acestor roluri, e clar că nu vorbim doar despre aparențe, ci despre muncă de relație și reprezentare.

Mesajul din spital care a rămas în urmă

La începutul lui decembrie 2025, Mircea Coșea a vorbit despre probleme de sănătate pe care le descria drept „deloc neobișnuite” pentru vârsta lui. A fost internat la Spitalul Floreasca, iar în ceea ce avea să devină una dintre ultimele sale intervenții publice, a ales să pună reflectorul nu pe el, ci pe oamenii care îl îngrijeau.

A transmis mulțumiri către echipa medicală pentru profesionalism și a evidențiat rolul asistentelor, pe care le-a lăudat pentru felul în care au ținut lucrurile în mișcare, în tăcere, cu atenție și consecvență. A fost genul de mesaj care nu caută dramatism, ci ordine: când lucrurile sunt grele, să rămână vizibile competența și decența.

În aceeași notă, de Ziua României, a scris că se simte mândru că este român și a vorbit cu admirație despre munca româncelor din spital — un detaliu aparent simplu, dar care spune mult despre un om care, chiar și în momente personale delicate, a ales să observe și să recunoască efortul celorlalți.

Abia după aceste zile încărcate de semnale și mesaje, vestea a devenit certitudine: joi, 18 decembrie 2025, Mircea Coșea a încetat din viață, la vârsta de 83 de ani.