Tăierea și redistribuirea fondurilor pentru anul 2026 a reaprins disputa dintre Înalta Curte de Casație și Justiție și Guvernul. Instanța supremă denunță modul în care a fost configurat bugetul și avertizează că va apela la instanțe pentru a proteja finanțarea necesară îndeplinirii obligațiilor curente, subliniind explicit că „Legea nu este opțională”.RECLAMA
Bugetul pe 2026 și modificările decise în Parlament
Conform proiectului pentru 2026, la nivelul ÎCCJ au fost stabilite credite de angajament de 5,02 miliarde lei, ceea ce înseamnă o creștere de 49,95% față de execuția preliminată din 2025. În paralel, creditele bugetare ajung la 4,99 miliarde lei, în urcare cu 49,16% față de anul trecut. Dincolo de mărimea sumelor, nemulțumirea vine din felul în care acestea sunt ajustate și redistribuite în cadrul legii bugetare.RECLAMA
În comisiile de Buget-Finanțe ale Parlamentului, un amendament susținut de mai multe formațiuni politice a decis realocarea a 1 miliard de lei din bugetul ÎCCJ către 30 de primării cu datorii aferente proiectelor derulate prin PNRR. Această mișcare bugetară – prezentată ca necesară pentru acoperirea restanțelor – a fost percepută de instanța supremă drept o intervenție ce fragilizează finanțarea sistemului judiciar la vârf.
Pentru claritate: creditele de angajament reprezintă limite legale pentru angajarea cheltuielilor viitoare (contractarea lor), iar creditele bugetare sunt plafoanele efective de plată pe parcursul anului. Diferența dintre cele două influențează direct ritmul plăților către personal, furnizori sau proiecte aflate în derulare – aspecte pe care Înalta Curte le consideră esențiale pentru funcționarea sa fără sincope.
Reacția ÎCCJ și pașii legali anunțați
După configurarea bugetului și realocarea menționată, ÎCCJ a transmis că situația nu este singulară, semnalând o practică ce pune presiune pe principiile care guvernează finanțarea puterii judecătorești. Instituția a folosit un limbaj ferm, invocând respectarea cadrului legislativ aplicabil.
„această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept”.
Mesajul public a venit la pachet cu notificarea unei acțiuni în instanță împotriva Guvernului, cu obiectivul de a-l obliga „să asigure sumele în vederea executării obligațiilor exigibile”. În esență, Înalta Curte reclamă că ajustările bugetare și transferurile adoptate în procedura parlamentară pot bloca plăți curente și angajamente deja scadente.
„Legea nu este opțională”.
Din perspectivele avansate de instanța supremă, o politică de reechilibrare care extrage resurse de la vârful sistemului judiciar riscă să afecteze predictibilitatea financiară și, implicit, capacitatea de a asigura servicii publice de justiție în termene rezonabile. Statul de drept și separația puterilor, invocate de ÎCCJ, sunt repere-cheie atunci când se stabilesc prioritățile bugetare între instituții și niveluri administrative.
Pe fond, disputa nu vizează doar sumele, ci și principiul: dacă și în ce măsură pot fi diminuate alocările unei instanțe supreme pentru a acoperi nevoi urgente din alte zone ale administrației. Pentru ÎCCJ, mesajul este limpede: fără resurse suficiente, plata obligațiilor exigibile devine problematică, iar funcționarea curentă intră sub risc. În acest registru, accentul cade pe necesitatea de a proteja bugetul 2026 al justiției de mutări bruște care destabilizează planificarea.
În plan tehnic, diferențele dintre credite de angajament și credite bugetare pot părea detaliate, dar ele se traduc în realitate în întârzieri sau accelerări ale plăților. Iar când astfel de ajustări sunt însoțite de transferuri precum cel de 1 miliard de lei către proiecte locale din PNRR, tensiunile sunt inevitabile. Înalta Curte anunță că va utiliza instrumentele legale disponibile pentru a proteja finanțarea necesară, în timp ce dezbaterea publică privind prioritățile bugetare ale anului 2026 rămâne intensă.
