Durerea plecării lui Mircea Lucescu rămâne vie atât pentru familie, cât și pentru cei care l-au urmărit și respectat de-a lungul anilor. La doar patru zile după funeralii, apropiații au făcut un gest discret și profund: au transmis o scrisoare deschisă, un mesaj de recunoștință pentru sprijinul primit.

Mesajul familiei, la patru zile după despărțire
Plecarea s-a produs pe 7 aprilie, iar înmormântarea a avut loc pe 10 aprilie. În această perioadă marcată de doliu, Elena Lucescu, Răzvan Lucescu și întreaga familie au ales să vorbească public, descriind cum valul de solidaritate le-a atenuat, măcar pentru o clipă, suferința.

„În toată această perioadă, am simțit ceva ce nu credeam posibil în mijlocul unei asemenea dureri: că nu suntem singuri.”

Familia subliniază că mesajele, prezența și gesturile oamenilor au contat enorm. În cuvinte simple, dar apăsate, ei transmit că au simțit o comunitate întreagă adunată în jurul memoriei celui cunoscut drept „Il Luce”, dovedind că sprijinul poate deveni o formă de alinare.

Cine a sprijinit organizarea ceremoniei
În scrisoare, familia notează instituțiile care au făcut posibil un ultim omagiu așa cum se cuvine. Ei mulțumesc Bisericii Ortodoxe Române și slujitorilor care au oficiat, precum și Guvernului României pentru implicare.

Recunoștința merge și către Federația Română de Fotbal, către Poliția și Jandarmeria Română, pentru buna desfășurare a momentelor de rămas-bun, dar și către Primăria Capitalei, care a pus la dispoziție Arena Națională, și către Administrația Cimitirului Bellu, alături de echipele de suport.

Toate aceste contribuții – coordonate și discrete – au conturat un cadru demn de respectul pe care Mircea Lucescu l-a inspirat. A fost un omagiu construit cu respect, grijă și rigoare, pe măsura unei cariere care a marcat generații.

O moștenire care rămâne vie. În cuvintele familiei, memoria lui Mircea Lucescu nu se închide odată cu ceremonia, ci își găsește locul în inimile celor care i-au fost aproape – rude, prieteni, foști elevi, suporteri. În acest spirit, ei transmit încă o frază ce devine, aproape firesc, legământ:

„Îl vom purta mereu în inimile noastre. Știm că îl veți purta și voi.”

Scrisoarea, transmisă la scurt timp după înmormântarea din 10 aprilie, rămâne un document al recunoștinței și al unității din jurul numelui său; ea marchează, cu sobrietate, felul în care comunitatea s-a adunat pentru a-l omagia pe „Il Luce”.