Mama lui Culiță Sterp, cunoscută publicului drept Mama Geta, pregătește o carte în care vrea să adune, fără menajamente, episoadele grele prin care a trecut. În spatele zâmbetului cu care apare des în fața camerei stau ani de încercări și suferințe pe care, spune ea, le va transforma într-o poveste de viață spusă pe înțelesul tuturor.

Proiectul ei editorial își propune să aducă în prim-plan o existență trăită cu răbdare, forță și multă sinceritate. Autoarea mizează pe un format accesibil și pe o scriitură directă, pentru a ajunge atât la cei care o urmăresc online, cât și la cititori care caută mărturii autentice despre familie, greutăți și ridicarea din căderi.

Planul pentru carte: mărturii directe și un format scurt

Potrivit propriei descrieri, volumul va fi concis: aproximativ 100 de pagini, cu episoade clare și ritm alert. Intenția ei este de a evita umplutura, păstrând doar momentele esențiale, inclusiv cele dramatice, pe care le are deja notate. Miza declarată este una simplă: să fie o lectură care „prinde” rapid, dar care nu sacrifică adevărul trăit.

„Eu vreau să scriu o carte, cu povestea vieții mele, va fi incredibil. De fiecară dată, după ce gătesc, pe mine mereu mă doare spatele și coastele rupte de bărbatul care a dezertat de acasă. Eu de vreo 3-4 spun că vreau să scot o carte despre ce am trăit, vreau să fie scurtă, de 100 de pagini, nu vreau să plictisesc lumea. Și sunt convinsă că o să prindă bine și o să se vândă.”

În aceeași notă, ea punctează așteptări îndrăznețe privind tirajul și explică faptul că a strâns deja idei-cheie: scenele cele mai grele sunt trecute la loc de cinste în caietul cu schițe. Titlul, spune Mama Geta, ar trebui să fie scurt, doar două-trei cuvinte, fără a accentua exclusiv latura de dramă.

„ Cred că și un milion de exemplare o să vând. Am notat deja niște idei, mai ales episoadele dramatice, sunt toate notate, pe acelea nu pot să le uit vreodată. Mereu mă gândesc la titlul cărții, când am puțin timp liber, nu m-am hotârât încă, parcă nu aș vrea să fie chiar dramă. Aș vrea să fie scurt, din 2-3 cuvinte”, a povestit Mama Geta.

Rănile trecutului și relația cu fostul soț

În centrul proiectului editorial se află și confruntarea cu trecutul conjugal. Mama Geta vorbește deschis despre violență și urmările lăsate în timp: coaste rupte, dureri persistente, furnicături în piciorul drept când stă mult în picioare sau se schimbă vremea. Cartea, anunță ea, nu va ocoli aceste capitole grele, considerate esențiale pentru a înțelege tabloul complet al vieții sale.

„Va fi un fel de biografie, și cu copilăria mea, pe scurt, de unde am plecat, o introducere scurtă, apoi acel cuprins care va fi incredibil. Și fata mea, Ileana îmi spune mereu să termin ciorna, că mă ajută și ea după, o tipărim și îi dăm drumul. Să vedeți de acolo câți ar face tiktokuri. Sunt acolo niște povești și niște detalii pe care nimeni nu le știe. Fostul meu bărbat mi-a rupt coastele, mi-a dat în piciorul drept de mă furnică mereu, când stau în picioare sau când se schimbă vremea.

În privința reacției fostului soț, poziția ei e fermă: mărturiile vor rămâne neschimbate, indiferent de ce ar spune el. Ea evocă chiar un moment de familie, la nunta lui Iancu, când bărbatul și-ar fi recunoscut greșelile în fața copiilor. Pentru Mama Geta, însă, regretele tardive nu pot șterge loviturile de altădată.

„Pe mine nu mă interesează ce părere ar avea el sau ce va spune când va citi, pentru că e totul adevărat. Și la nuntă la Iancu el le-a zis copiilor că îi pare rău că a bătut-o pe mama lor. Păi degeaba îți mai pare rău acum, că m-a bătut gratis, asta e problema”, a mai spus mama lui Culiță Sterp.

Sprijinită moral de fiica sa, Ileana, care o încurajează să finalizeze ciorna, Mama Geta privește volumul ca pe o mărturisire adresată celor tineri și nu numai. Ea consideră că anumite pasaje vor genera discuții aprinse și reacții pe rețelele sociale, tocmai pentru că aduc la lumină detalii necunoscute despre viața din spatele reflectoarelor.

Până la anunțarea titlului — pe care îl vrea scurt și memorabil —, autoarea continuă să-și adune ideile, să-și ordoneze amintirile și să dea o formă clară capitolelor. În notițele ei apar deja traseele mari: copilăria, plecarea de acasă, familia, momentele critice și drumul către o liniște pe care speră să o păstreze, pagină cu pagină.