Notarul a deschis primul plic.

Cel adresat ei.

Claudia și-a îndreptat spatele, ca și cum ar fi vrut să pară demnă, importantă. Dar mâinile îi tremurau ușor.

Iulian a început să citească, cu voce calmă, fără grabă.

„Claudia,Dacă citești această scrisoare, înseamnă că eu nu mai sunt. Și că ai găsit, în sfârșit, un motiv să apari.”

Claudia a înghețat.

„Nu te-ai întors pentru fiul nostru. Nu te-ai întors pentru adevăr. Te-ai întors pentru bani.”

Un murmur abia perceptibil i-a scăpat de pe buze.

„Când ai plecat, Marian avea 13 ani. A plâns nopți la rând. Te-a așteptat. A crezut că te vei întoarce. Nu ai făcut-o.”

Fața ei începea să se albească.

„Eu am rămas. Eu l-am crescut. Eu am fost tată și mamă. Iar tu ai ales să dispari.”

Claudia a încercat să intervină.

—Andrei a fost mereu dramatic…

—Vă rog să nu întrerupeți, a spus notarul, ferm.

A continuat.

„De aceea, am luat o decizie clară. Tu nu vei primi niciun leu din averea mea.”

Claudia s-a ridicat brusc.

—Cum adică nimic?!

Iulian a ridicat o mână.

„Există o clauză. Orice încercare de contestare anulează automat dreptul de a primi chiar și suma simbolică.”

—Ce sumă?!, a strigat ea.

Notarul a citit mai departe.

„Îți las suma de 10 lei. Atât valorează pentru mine legătura noastră.”

În încăpere s-a lăsat o liniște grea.

Claudia s-a așezat la loc, șocată, cu buzele tremurând.

—Nu… nu se poate…

Atunci notarul a luat al doilea plic.

Cel adresat mie.

—Domnule Marian Vasile, a spus el,aceasta este scrisoarea dumneavoastră.

Mi-am simțit gâtul strâns.

„Fiule,Dacă citești asta, înseamnă că ai fost suficient de puternic să ajungi până aici.”

Mi-au dat lacrimile.

„Tot ce am este al tău. Casa. Conturile. Firma. Tot.”

Claudia a scos un sunet stins.

„Dar nu banii sunt cel mai important lucru pe care ți-l las.”

Am ridicat privirea spre ea.

„Îți las adevărul.”

Notarul a deschis un dosar suplimentar.

—Există un act anexat, a spus el.Un document medical.

Claudia s-a ridicat din nou.

—Nu vreau să aud!

—Ba vrei, am spus eu calm.

Notarul a citit.

—Test de paternitate. Efectuat în urmă cu 16 ani.

Claudia s-a prăbușit pe scaun.

—Rezultatul arată că domnul Andrei Vasile nu este tatăl biologic al lui Marian.

Tăcerea a fost totală.

—Cum adică…?, a bâiguit ea.

Notarul a continuat.

—Dar există un al doilea document. O adopție legală, completă, semnată de domnul Andrei Vasile.

Am închis ochii.

„Te-am ales”, scria tatăl meu. „Nu contează sângele. Contează cine rămâne.”

Claudia plângea acum.

—Marian… eu…

M-am ridicat.

—Ai plecat când aveam cea mai mare nevoie de tine. Tata a rămas. El a fost părintele meu.

M-am apropiat de ușă.

—Ai venit pentru bani. Pleci cu 10 lei și cu adevărul.

Când am ieșit, cerul era tot gri.

Dar pentru prima dată după mulți ani, eu respiram liber.