Mesajul său pune accent pe prevenție, implicarea părinților și pe nevoia unei relații autentice cu cei mici.

Vârsta vulnerabilității scade, iar adicțiile se diversifică

Potrivit lui Grădinaru, pragul de vârstă la care apar riscurile legate de dependențe a coborât considerabil. Azi nu mai vorbim doar despre substanțe, ci și despre comportamente repetitive care afectează echilibrul emoțional și capacitatea de relaționare a tinerilor. În plan familial, acest lucru cere mai multă vigilență din partea adulților și o înțelegere realistă a modului în care tehnologia influențează dezvoltarea.

„Vârsta copiilor care devin vulnerabili în fața adicțiilor a scăzut și astăzi nu mai vorbim doar despre adicții la substanță, ci vorbim și despre adicții comportamentale.”

Grădinaru leagă avertismentul de un demers public cu miză comunitară, proiectul „România în Lumină”, inițiativă care își propune să pună reflectorul pe responsabilitatea colectivă în protejarea copiilor. Mesajul de fond: prevenția începe acasă, prin prezență constantă, dialog și conexiune emoțională reală între părinte și copil.

Semnale timpurii, empatie și ghidaj în fața tehnologiei

Un punct-cheie al intervenției sale este abilitatea părinților de a observa schimbări discrete de comportament: izolare, scăderea interesului pentru activități obișnuite, modificări de somn sau apetit, iritabilitate. Astfel de semnale, chiar dacă par „mici”, pot fi primele indicii ale unei dependențe în formare și cer o reacție rapidă, dedicată.

,,Dacă tu ești conectat la propriul copil, dacă tu ești acolo, prezent în viața copilului tău, din punctul meu de vedere nu ai cum să nu observi modificări de comportament, chiar dacă ele sunt subtile. Și, în momentul în care apar primele semne, cred că ar trebui să lași totul deoparte și să fii acolo, 100% pentru copilul tău”, a spus Mirabela Grădinaru, conform RRC.

Din perspectiva sa, empatia este o componentă esențială a educației. A-i încuraja pe copii să se pună „în pielea celuilalt” formează valori solide și o atitudine deschisă către diversitate. Experiențele personale – inclusiv maternitatea în condiții delicate – au consolidat această privire, aducând în prim-plan ideea de recunoștință față de lucrurile aparent mărunte din viața de zi cu zi.

„Această recunoștință asupra faptului că tu te trezești dimineața și vezi lumina soarelui, ai capacitatea de a te ridica din pat și de a merge până la fereastră. Poate fi o bucurie imensă. Nu mai spun de momentul în care copiii se trezesc și poți să îi îmbrățișezi, deja atingi un alt nivel de fericire.”

În ceea ce privește impactul tehnologiei, mesajul este limpede: accesul necontrolat la ecrane, fără ghidajul unui adult, poate perturba procesele de dezvoltare – de la atenție și concentrare la mecanismele de învățare. Ghidajul părintelui înseamnă reguli clare privind durata de utilizare, tipul de conținut și alternarea dintre online și activități offline cu valoare educativă și socială.

„Noi am lăsat tehnologia la îndemâna copiilor, dar fără să îi ghidăm. Eu vreau ca părinții să devină conștienți de pericolul tehnologiei atunci când ea nu este însoțită de un adult.”

Prin prisma acestor idei, implicarea familiei devine centrul de greutate: rutine previzibile, timp petrecut împreună, discuții oneste despre cum ne simțim și ce vedem online, alături de acorduri ferme privind dispozitivele digitale. Sunt pași practici, accesibili, prin care fiecare poate contribui la protejarea copiilor și la consolidarea unei culturi a prevenției.