De la încercările cu kilogramele în plus la un program de disciplină aproape militară, parcursul Nicoletei Luciu a fost o cursă de anduranță în care a recăpătat pas cu pas o siluetă de podium.

Considerată de ani buni una dintre cele mai atrăgătoare mame din showbiz, vedeta și-a construit imaginea prin consecvență și autocontrol. Nu a fost un drum scurt și nici ușor: a trecut prin două sarcini, dintre care una cu tripleți, și este mama a patru copii. După fiecare etapă grea, a revenit treptat la formele care au consacrat-o.

În spatele aparițiilor impecabile se află o voință rară și un set de reguli pe care le respectă cu strictețe. Cei apropiați vorbesc despre o ambiție de fier, dublată de alegeri alimentare calculate și de o rutină fixă, menită să o țină în permanență pe direcția dorită.

Ce stă în spatele siluetei: control strict și sacrificii zi de zi

Programul alimentar al Nicoletei este dominat de porții foarte mici și de monitorizare atentă. Se cântărește aproape în fiecare zi, pentru a urmări orice fluctuație. Fiecare masă este aleasă în funcție de aportul caloric, iar ritmul a devenit atât de bine fixat încât senzația de sațietate apare repede.

De-a lungul timpului, ea a recunoscut că a apelat la metode dure pentru a scădea în greutate, deși nu le încurajează pe alții să procedeze la fel. Organismul i s-a obișnuit cu cantități reduse, iar de multe ori îi este suficientă o mână de migdale pentru a se opri din poftă. În geantă are adesea gustări simple – banane, semințe, iaurt – tocmai pentru a nu cădea în excese atunci când îi este foame.

În conversațiile cu prietenii, revine frecvent aceeași curiozitate: cum reușește să se mențină atât de „trasă prin inel”. Răspunsul ține de o combinație de obiceiuri repetitive și autoimpunere, dar și de o zi pe săptămână în care își oferă libertatea de a alege meniul preferat – un detaliu pe care l-a menționat de mai multe ori, ca parte a echilibrului ei.

„Nu mănânc, ciugulesc” – regula după care trăiește

„Nu mănânc, ciugulesc. Câteva migdale, sau alte nuci, un iaurt, o banană, câteva legume fierte sau crude… astea atunci când îmi este foame. În rest, mănânc ce vreau o dată pe săptămână. Corpul s-a obișnuit așa și parcă nici foame nu-mi mai este. Dar am în permanență la mine banane, semințe, iaurt. Senzația de saturație apare imediat la mine.”

Acest ritm anulează, în mare parte, tentațiile zilnice. Gustările controlate îi oferă o formă de „plasă de siguranță”, iar ziua fără restricții din săptămână funcționează ca supapă psihologică, fără să-i dea peste cap restul programului.

„Fix asta mi-a spus Nicoleta. Are o ambiție de fier, este de apreciat. Sigur, ea nu recomandă sa faci foamea, ea a ales să facă asta pentru ca la ea asta a funcționat. Înainte de a mânca așa puțin spunea că începuse dieta cu batoane proteice. Prima dată a înlocuit o masă cu un baton proteic, apoi când senzația de foame începuse să dispară tot mai mult și se micșorase stomacul, înlocuia două mese cu batoane. Practic avea o masă și la celelalte două mese mânca două batoane cu iaurt”

Schema cu batoane proteice a fost, așadar, o treaptă intermediară: a redus întâi o masă, apoi două, până când organismul s-a adaptat unei diete mult mai frugale. Ulterior, a rămas fidelă ideii de a ciuguli puțin și des, evitând preparatele complicate în timpul săptămânii.

Pentru fanii curioși, tema continuă să fie una dintre cele mai discutate când apare în public: ce mănâncă, cât se mișcă și cum reușește să păstreze același număr de kilograme. Răspunsul ei revine invariabil la aceleași ancore – rigoare, măsură și gustări minimale – plus acea zi liberă în care alege fără calcule.