Marina a lăsat paharul jos cu grijă, ca și cum zgomotul ar fi putut sparge ceva fragil din aer. A inspirat adânc. Nu tremura. Asta l-a surprins chiar și pe ea.

— Bine, Victor, a spus calm. Atunci hai să vorbim pe bune.

Galina a strâmbat din nas. Jana și-a ridicat pentru o clipă ochii din telefon.

— Apartamentul despre care vorbești… nu e al tău.

Victor a zâmbit superior, convins că urmează o scenă jalnică.

— Marina, te rog… nu acum.

— Ba tocmai acum, a continuat ea, tot pe același ton liniștit. Apartamentul e pe numele meu. Luat înainte de căsătorie. Cu banii mei.

S-a făcut din nou liniște.

— Cum adică ai tăi? a izbucnit Galina.

Marina s-a întors spre ea.

— Din salariul meu, din munca mea, din nopțile în care el „era la ședințe”.

Victor a înghețat.

— Firma… a continuat Marina, privind direct la el. Firma nu e nici ea a ta. E pe numele meu. Pentru că la bancă nu ți-au dat credit, ți-amintești?

Jana a lăsat telefonul jos.

— Conturile… a spus Marina, ridicând ușor din umeri. Sunt comune, dar mâine dimineață le blochez. Legal.

Victor a făcut un pas în față.

— Ce jocuri faci?

Marina a zâmbit. Pentru prima dată în seara aia.

— Niciun joc. Doar adevărul. Tu n-ai construit nimic singur. Eu am fost fundația. Eu am semnat. Eu am garantat. Eu am plătit când „afacerile” tale erau pe minus.

Galina s-a ridicat brusc.

— Minți!

Marina a scos din geantă un dosar subțire. L-a pus pe masă.

— Acte. Contracte. Extrase. Tot.

Victor s-a uitat în jur. Nimeni nu-l mai admira. Nimeni nu-l mai susținea.

— Și Bali? a murmurat el.

— Bali e frumos, a spus Marina. Dar scump. Și fără bani… e doar o poză pe Instagram.

S-a îndreptat spre cuier, și-a luat geanta și paltonul.

— Divorțul îl depun eu. Mâine. Tu ai două săptămâni să-ți cauți unde să stai.

A deschis ușa.

— Și, Victor… tânăra aia o să plece prima. Pentru că n-ai nimic de oferit, fără mine.

Ușa s-a închis încet.

În apartament a rămas miros de rață rece, parfum greu și un bărbat golit de putere.

Marina a coborât scările, simțind pentru prima dată după mulți ani că respiră liber.

Afară era seară, Bucureștiul zumzăia, iar viața ei abia începea.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.