Recent am împlinit 60 de ani și mă simt foarte singură.
Am divorțat de soț cu mult timp în urmă, iar fiul meu locuiește în străinătate.

— Găsește-ți măcar un partener! — mă tot îndemna prietena mea.

— Unde să-i găsesc? Cei de vârsta mea sunt triști, obosiți, abătuți. Nu caută o femeie, ci o îngrijitoare!

— Atunci încearcă cu cineva mai tânăr. Arăți minunat!

Așa a apărut în viața mea un bărbat divorțat de 45 de ani.
Am început să ne întâlnim. Părea atent, galant. Apoi s-a mutat la mine.
Și abia mai târziu am înțeles ce își dorea cu adevărat de la mine…

Cu primul meu soț am divorțat demult.
Era șomer, îmi cheltuia banii pe alcool, vindea lucruri din casă… și totuși, l-am răbdat.
Până într-o zi, când am spus: Destul!
I-am strâns lucrurile, le-am pus în fața ușii și am închis-o pentru totdeauna.

Ce ușurare a fost!

Au mai fost bărbați, dar nu am lăsat pe nimeni să se apropie cu adevărat.

Ultimii patru ani au fost cei mai grei.
Fiul meu a plecat să lucreze în Canada și a decis să rămână acolo.
M-am bucurat pentru el, dar eu nu m-am putut hotărî să-i urmez pașii – era prea târziu să-mi schimb viața, țara, obiceiurile.

— Caută-ți măcar un prieten! — mă implora prietena.

— Și unde? Cei de vârsta mea caută doar pe cineva care să le spele și să le gătească!

— Atunci cunoaște pe cineva mai tânăr. Arăți excelent!

Am râs atunci, dar cuvintele ei mi-au rămas în minte.
Și parcă destinul mi-a făcut un semn.

În fiecare zi vedeam în parc, aproape de blocul meu, un bărbat care își plimba câinele.
Înalt, bine făcut, cu puțină cărunteală la tâmple.
La început, doar schimbam priviri. Apoi câteva vorbe.
Și fără să-mi dau seama, Ivan a devenit parte din viața mea.

Avea 45 de ani, era divorțat, iar fiica lui locuia deja separat.

La început îmi aducea flori. Apoi mă invita la plimbări.
Mă simțeam renăscută!
Vecinii se uitau mirați, unii chiar cu invidie.
Când s-a mutat la mine, eram fericită.
Îi găteam cu plăcere, îi spălam și călcam cămășile.

Până într-o zi, când a zis:

— Ai putea să-mi plimbi câinele. Ți-ar prinde bine puțin aer curat.

— Hai să mergem împreună.

— Nu e bine să ne arătăm prea des împreună în fața lumii…

M-a trecut un fior rece.
Îi era rușine cu mine? Sau eram doar o femeie convenabilă pentru el?

Seara, am decis să avem o discuție.

— Ivan, treburile casei se împart. Poți să-ți speli și singur hainele.

S-a uitat mirat și apoi a zâmbit ironic:

— Ai vrut un bărbat mai tânăr, nu? Atunci trebuie să-l răsfeți. Altfel, ce rost mai ai?

Am tăcut… exact trei secunde.

— Ai 30 de minute să-ți strângi lucrurile și să pleci.

— Glumești? Nu pot! Fiica mea s-a mutat deja cu iubitul în apartamentul meu!

— Atunci stați toți împreună! Drum bun.

I-am închis ușa în față și nu am simțit nici durere, nici milă. Doar o tristețe ușoară.

Oare nu mai e posibil să găsești iubire adevărată la vârsta mea?