Agresorul, Robert Lupu, un bărbat mai în vârstă și presupus fost partener, s-a sinucis ulterior. Potrivit relatărilor din presă, Teodora ar fi fost amenințată în repetate rânduri, existând sesizări depuse la poliție înaintea atacului.

În prezent, soțul, Alex Marcu, vorbește deschis despre lupta de zi cu zi pentru echilibru, despre sprijinul primit din familie și despre ancorarea în muncă, în special în spectacole, pe care le consideră un sprijin esențial.

Un an de doliu: rutina, familia și scena
Alex spune că și-a impus o rutină care îl ține pe linia de plutire. Repetițiile și aparițiile pe scenă îi creează un cadru previzibil, iar acasă sprijinul vine de la mama Teodorei, care are grijă de fetiță în perioadele când el lipsește la spectacole. Parastasul de un an este în pregătire și urmează să fie organizat în aproximativ o lună, un moment de reculegere pe care familia îl așteaptă cu emoție.

„Rutina, rutina mă ajută, spectacolele. Cea mică este ok, în mare, îi place foarte mult să picteze. Și eu sunt ok, nu am alte posibilități. Pregătim curând parastasul de un an, cam într-o lună. Mama Teodorei este și ea ok, mă ajută foarte mult cu fata, mai stă cu ea când eu sunt plecat la spectacole. Da, am visat-o pe Teodora, nu mai țin minte exact în ce context. În general, când o visez, o visez ca și cum ar fi încă în viață și ca și prezență o simt, nu știu cum să explic.”

Fetița, descrisă de tată ca fiind „ok, în mare”, are o înclinație pentru pictură, prin care își exprimă emoțiile. Alex mărturisește că o visează uneori pe Teodora „ca și cum ar fi încă în viață”, o experiență ce îi aduce o formă de alinare, dar și o intensă încărcătură emoțională.

Terapie pentru tată și fiică: sprijin constant
După pierdere, familia a apelat la ajutor de specialitate. Alex ține aproape de profesioniști, iar pentru fetiță a fost aleasă o formă de terapie centrată pe traumă. El subliniază că ședințele se desfășoară cu consecvență, copilul fiind monitorizat constant din punct de vedere emoțional.

„Eu și lucrez cu trei psihologi. Unul pentru cea mică, cu care trebuie să țin legătura în permanență, și doi pentru mine. Psihologul care lucrează cu cea mică este specializată pe chestii de genul acesta, decese în familie, Maria se numește, face terapie cu nisip, Sandplay. Se spune că nisipul descarcă energiile negative. De când s-a întâmplat, fetița face săptămânal terapie. Ca feedback, psihologul mi-a spus că, ușor, ușor, acceptă.”

Metoda aleasă pentru copil, terapia cu nisip (Sandplay), caută să ofere un cadru sigur pentru a elibera tensiunile și a procesa pierderea. În ceea ce îl privește pe Alex, el urmează în paralel propriul demers terapeutic, iar principiile sale de viață îl ajută să nu își piardă direcția. Psihologii i-au recomandat să evite pe cât posibil repovestirea traumei, pentru a nu o reactiva constant.

„Iar eu lucrez cu doi psihologi. Da, acesta este motivul pentru care reușesc să merg mai departe, acest lucru, dar și principiile de viață. Ca și principiu de viață, așa, pe scurt: Nimic nu moare, nimic nu dispare, totul se întoarce. Nu vreau să intru în detalii, chestiile de genul mă afectează pe mine. Primul sfat de la psiholog a fost acesta: ai grijă că te vor suna toți prietenii să povestești, cu cât povestești mai mult, cu atât uiți mai greu și te afectează. Și am realizat că așa este. M-am ferit atât cât am putut, când nu am putut, nu m-am ferit… Încerc să evit pe cât posibil.”

Alex Marcu preferă astfel să-și canalizeze energia către munca de zi cu zi și către nevoile copilului, păstrând o legătură strânsă cu terapeuții. Despre visele în care Teodora apare „ca și cum ar fi încă în viață”, el spune că îi oferă, dincolo de durere, sentimentul unei prezențe care nu s-a stins.