Folclorul mehedințean este în doliu: rapsodul popular Domnica Trop a trecut la cele veșnice la vârsta de 87 de ani. Vestea dispariției sale a fost anunțată de familie și a stârnit un val de emoție în lumea artistică din România.

Artista, mătușa regretatului Petrică Mîțu Stoian, a fost iubită pentru glasul ei aparte și pentru felul în care a păstrat nealterată tradiția locurilor natale. Publicul a apreciat deopotrivă înțelepciunea și naturalețea cu care a dus mai departe cântecul din Mehedinți.

A murit Domnica Trop

Domnica Trop rămâne în memoria comunității drept una dintre rădăcinile vii ale cântecului tradițional mehedințean. Meritele i-au fost recunoscute oficial prin acordarea titlului de „Tezaur Uman Viu” de către UNESCO, fiind prezentată drept singurul mehedințean cu această distincție. Repertoriul ei autentic, în care credința și frumusețea satului se împleteau firesc, a devenit reper pentru generațiile ce vin.

În anul 2018, președintele Consiliului Județean Mehedinți, Aladin Georgescu, i-a conferit titlul de Cetățean de Onoare, ca semn al respectului pentru contribuția sa excepțională la păstrarea identității culturale a zonei.

„Cu profundă tristețe ne luăm rămas-bun de la Muma Domnica! De astăzi, cântecul Mehedințiului este mai trist și mai sărac. Muma Domnica Trop, Tezaur Uman Viu și muma cântecului mehedințean, a plecat la cele veșnice. A lăsat în urmă o moștenire neprețuită. Prin glasul ei, tradiția a rămas vie, iar sufletul satului românesc a fost dus mai departe din generație în generație. A fost o voce a neamului, o inimă plină de dor și o lumină pentru generații întregi de tineri artiști. Cântecul ei nu se va stinge niciodată, pentru că trăiește în sufletele celor care au ascultat-o și au iubit-o. Dumnezeu să o odihnească în pace, iar cântecul ei să ne rămână veșnic în inimă. Ne plecăm frunțile cu respect și recunoștință pentru tot ce a dăruit neamului nostru. Dumnezeu să o odihnească în pace, iar amintirea ei să rămână veșnic binecuvântată”

Mesajul familiei surprinde esența unei vieți dăruite cântecului: munca statornică, iubirea pentru oameni și fidelitatea față de repertoriul cules din satele mehedințene. Pentru mulți tineri artiști, „Muma Domnica” a fost un sprijin și un model de autenticitate, arătând că tradiția poate rămâne vie atunci când este purtată cu grijă și demnitate.

Moștenirea unei voci rare

De-a lungul deceniilor, Domnica Trop a adunat în glasul ei istorii, doruri și ritmuri de pe plaiurile Dunării de la Clisură până la dealurile Mehedințiului. În interpretarea sa, doina și hora dobândeau o simplitate luminoasă, iar cuvintele cântate păstrau parfumul limbii vechi, curat rostită.

Publicul a recunoscut în fiecare apariție pe scenă o expresie a demnității culturii populare. Fără artificii, cu o prezență discretă și sigură, artista a păstrat legătura dintre generații, aducând în fața orașelor ecoul satului și dând satului încrederea că vocea lui este auzită.

Distincțiile primite de-a lungul timpului au confirmat ceea ce admiratorii știau deja: faptul că misiunea ei a fost aceea de a transmite mai departe cântecul așa cum l-a moștenit, nealterat. Pentru mulți mehedințeni, numele Domnicăi Trop înseamnă identitate, rădăcini și o memorie comună care se cântă.

Dispariția sa lasă un loc greu de umplut în folclorul românesc, dar rămân înregistrările, amintirile și emoția întâlnirilor cu o artistă care a înțeles să slujească muzica populară cu modestie. Publicul îi va recunoaște mereu timbrul și felul în care rostea doinele și horele mehedințene.