Urechelnița este o plantă de origine montană, cunoscută pentru multiplele sale utilizări atât în scop decorativ, cât și medicinal.

Aceasta crește în mod natural în zone montane, dar poate fi întâlnită și în grădini, pe zidurile din piatră sau pe acoperișurile de cărămidă ale caselor.

Denumită popular și prin apelative precum iarba ciutei, iarba lupului, iarbă de urechi, urechea mâţei, răsfug, argintură, ghinţură, buruiana porcului, iarba grasă, ţâţa mielului, verzişoară, ureche de stâncă sau rădăcină casei, urechelnița este apreciată pentru aspectul său plăcut.

Aceasta este frecvent folosită ca plantă decorativă, în special în grădini cu colțuri pietruite sau grădini japoneze.

Frunzele plantei au o formă ovală, cu vârful ascuțit, iar în prima fază a vegetației se aseamănă cu anghinarea. Planta are o rozetă formată din numeroase frunze cărnoase, din centrul căreia răsare o tulpină de până la 40 de centimetri înălțime, purtând flori mici, în formă de steluțe, de culoare roz sau roșie.

Proprietăți și utilizări medicinale

Frunzele cărnoase și foarte suculente ale urechelniței sunt utilizate direct pe piele pentru tratamente în afecțiuni dermatologice, cum ar fi bolile de piele sau Zona Zoster, dar și pentru hidratarea tenului uscat sau aspru. Planta se recoltează proaspătă, în perioada martie – mijlocul lunii octombrie.

Compușii activi ai plantei includ săruri astringente și acid malic, iar proprietățile sale medicinale sunt diverse: antiinflamatoare, cicatrizante, antibiotice, astringente, diuretice, sedative, hemostatice, antispasmodice și vermifuge.

În general, urechelnița este folosită sub formă de suc proaspăt, obținut prin tăierea frunzelor pe lungime, care sunt apoi așezate pe marginea unei farfurii adânci pentru a lăsa să se scurgă lichidul. Acest suc se aplică local pe zonele afectate de eczeme, fiind eficient și în tratarea altor afecțiuni cutanate precum erizipelul, pigmentările, alunițele, lentigo, petele congenitale sau cele cauzate de înaintarea în vârstă, putând chiar să reducă pistruii.

În cazul Zosterului, sucul de urechelniță este apreciat pentru capacitatea sa de a calma durerile intense de-a lungul traiectului nervos. Frunzele zdrobite se pot aplica și pe bătături, zone afectate de acnee, înțepături de insecte, răni sau arsuri.

Administrare internă și alte indicații terapeutice

Deși utilizarea sa este predominant externă, urechelnița poate fi administrată și intern, cu efecte benefice în diverse afecțiuni, precum probleme renale, otite, dureri dentare sau de urechi, tulburări nervoase, diaree, febră, hemoroizi sau paraziți intestinali.

Sub formă de decoct, planta este folosită pentru efectuarea de spălături în cazul cancerului de piele sau uterin, evidențiind astfel potențialul său terapeutic în afecțiuni grave.